Il Convivio

Alfonsina Campisano

Lu carrettu

 «L’ammazzaru la bedda di Carini
e tuttu lu paisi la chianciu
lu so patri pintutu si pinnàu
lu gilsuminu a luttu si vistiu.
E muriu la bedda di Carini,
ma lu so amuri pi sempri triunfàu
‘n’ancileddu li vrazza ci grapiu
e la bedda ‘na stidda addivintau».
Chista favula duci e dulurusa
supra ‘ncarrettu era pitturata
la barunissa, rosa ciaurusa,
era ddà, pi sempri ‘nnamurata.
                E iu pinsannu a chistu granni amuri
muta arristai cu l’arma ‘nciammata
e taliannu tutti ddi culuri
mi scurdai di la me jurnata.
C’era lu russu di la passioni
comu lu focu di lu Mungibeddu
c’era lu giallu di lu frumentu
quannu la ‘stati  lu vasa lu ventu
                c’era l’azzolu di lu nostru mari
ca lu jornu s’abbrazza cu lu suli
e c’era… lu chiantu di lu pitturi
e di lu munnu tuttu lu duluri.
Currunu machini pi li strati strati
picciotti morunu ‘nta la virdi etati
ma lu carrettu è ddà
cu li so canzuni.
                Passunu l’omini e cascanu cumeti
siccanu ciumi e brucianu citati
ma lu carrettu è ddà
cu li so culuri.
E forsi… ni l’avissimu scurdatu
la bedda barunissa di Carini
si ‘npitturi nun l’avissi pitturatu
‘nta lu carrettu, cu li so catini.
 

Stampa    Stampa il testo