Poesie dal Web |
RIGORDU
DI 'NA MANU ISATA RICORDO DI UNA MANO ALZATA Vju e guardu lu paisi, Vedo e guardo il mio paese, quannu ancora quando ancora avia li balàti; aveva le vie ciottolate; e la genti, fora, e la gente, fuori, 'nta li strati, fra le strade, sutta lu suli cucenti, sotto il sole cocente, parrari junciuta; unita, parlare; mentri all'umbra mentre all'ombra di 'na manu jsata, di una mano alzata, 'na vicchiaredda una vecchietta joca gioca a lu carmuciu 'mbambulatu al bimbo imbambolato ca cu lu sguardu assenti che con lo sguardo assente curri corre 'ntra dda fàula 'nvintata. in quella favola inventata. Ora, a tempu scurdatu, Ora, a tempo passato, cercu, caminannu cerco, camminando nna ddi strati..., nenti. In quelle strade…, niente. La genti, ca tannu La gente, che allora parrava, parlava, ora, fui 'nfretta. ora fugge in fretta. Lu carmuciu, già granni, Il bimbo, già grande, s'avvrazza forti s'abbraccia forte a lu prisenti, al presente, jornu senza méta, giorno senza méta, cursa sfrinata. corsa sfrenata. Quantu valuri avia, Quanto valore aveva, oh carmuciu...! oh bimbo…! dda manu isata. quella mano alzata.
|