Il Convivio | A. IV n. 3 | Luglio - Settembre 2003 | Vorica Ungureanu (Romania)

	A. IV n. 3 Luglio - Settembre 2003
Europa dell'Est
Vorica Ungureanu (Romania)
Ieşirea din minţi - Uscire di mente Se zvoneşte ca am innebunit. Imi părăsesc în nopţi ticluite sclavia. Mă risipesc pe străzi ca un gând. Pătrund in liniştea tuturor în chaosul în fond dintre Cer şi Pământ. Ei îmbracă haina fericirii! Când aud ivărul în urmă-mi căzând. Îi ştii Doamne. Cine nu îi ştie sunt roşi. Pe dinăuntru. Pe dinafară. Atinşi de izul rătăcirii sunt. Umbra mea le este povară Unii -se înţelege mă tot plâng, alţii se surpă râzând, Am pus stăpânire pe Raiul lor. Aşa ceva nu se poate ierta. Tocmai de aceea mă va înghiţi Iadul. Curând. Altcumva bântui clipele MARILOR DOMNI DE RÂND amân zilele anii. Nu se ştie prin ce minune ţintaşii adorm. La trecerea mea prin Cuvânt. Până şi capcanele scot vuiet de clopote. Când mă apropii de ele. Nu încape îndoială că mă hrănesc cu pulbere de stele. Până şi mama nu mă mai recunoaşte. La pieptul ei strânge duminica la plecare (în loc de ce a crescut) un semn de întrebare. În urmă-mi las în obrazul ei cute. Adânci. Şi ciucuri. De rouă. Fierbinţi. Dumnezeul meu este - se ştie - Legea ieşirii din minţi.		…Loro scoprano di nascosto che io sono impazzita! Che la schiavitù mia abbandono nelle intorpidite notti. Mi sto dissipando sulle strade deserte, come un pensiero. Invado il silenzio di tutti - il caos invece tra Cielo e Terra… Tranquilli si mettono i vestiti della Felicità, quando sanno che dietro di me il chiavistello casca. Li conosci, Signore… Chi non li conosce: rossi dentro di loro… rosso il loro viso, sempre toccati dall’odore della confusione: la mia ombra li sta scaricando. Ci sono altri - si capisce - che mi piangono. Ma pure tanti che si smarriscono nel riso - non si perdonerà mai più che io domino il loro Paradiso. Infatti l’Inferno presto mi arginerà. È vero io sto infierendo contro i secondi di questi “grandi signori”, aggiornando le giornate, gli anni. Per quale meraviglia non si sa, al mio passagio i tiratori aspettano e quando mi avvicino – non c’è nessun dubbio – loro scoprono che mi nutro con polvere di stelle: pure mia madre non mi riconosce più!!! Ogni domenica quando parto lei mi abbraccia al suo petto, un ultimo dubbio invece se mi… Io lascio rughe profonde dietro di me nella sua guancia. Frange. Di rugiada. Bollente… Il mio Dio è la legge dell’uscita di mente.